La multi ani, domnule Alan Wilder!
Seria noastra de Artisti ai lunii continua in luna iunie cu domnul Alan Wilder – in mod intamplator, domnul Wilder isi sarbatoreste ziua de nastere pe 1 iunie. Nimeni nu poate contesta calitatea artistica a carierei de 30 de ani si mai bine a lui Alan Wilder, iar faptul ca acesta este un muzician cu o educatie clasica, activ implicat in productia muzicala si in mixaj si a uimit mereu si uimeste in continuare este clar de la inceput. Alan Wilder nu este numai un muzician, dar si un vizionar, cu pareri foarte clare si pertinente despre industria muzicala si despre ce aceasta ar trebui sa fie, sau dimpotriva, sa evite sa fie.
O piesa relevanta si dominanta in puzzle-ul Depeche Mode, Alan Wilder a ajutat la conturul formatiei si sunetului acesteia din 1982 si nu putini sunt aceia care sustin ca sunetul propus de WILDER este in continuare prezent in productia muzicala a formatiei pe care a parasit-o in 1995, chiar daca pana in 2010 Alan Wilder a refuzat sa participe la vreun proiect care sa ii includa si pe DEPECHE MODE. In 1995, cand a parasit trupa, motivele invocate de WILDER au fost lipsa de respect si recunoastere artistica. DEPECHE MODE cautau in 1982 cineva care sa nu ii faca sa piarda timpul, iar WILDER a fost persoana potrivita – nu a facut pe nimeni sa piarda timpul si nici el nu l-a pierdut, plecand atunci cand directia pe care si-o asuma formatia nu mai corespundea cu creativitatea lui.
Timpul pe care l-a petrecut ALAN WILDER cu DEPECHE MODE a insemnat, in retrospectiva, doua lucruri diferite. WILDER a colaborat la titluri durabile din discografia formatiei, care au ramas valabile si care rezista si azi din punctul de vedere al calitatii lor artistice, la care WILDER a contribuit mai ales in calitatea sa de muzician, producator si editor. Pe de alta parte, aceeasi perioada a insemnat, daca luam in considerare punctul de vedere al lui WILDER, o evolutie, chiar daca neuniforma, a propriului sau proiect, RECOIL. In 1986, cand RECOIL fusese deja luat la ochi de seful Mute Records, Daniel Miller, Alan inca traia visul DEPECHE MODE, dar se regasea in exprimari muzicale care nu corespundeau cu profilul formatiei. Pana in 1995 devenise deja evident pentru oricine urmarise fenomenul ca RECOIL nu este un proiect colateral, dar una din destinatiile predilecte ale creativitatii lui WILDER, si acesta a stiut sa isi urmeze chemarea prin acest proiect.
Faptul ca aptitudinile muzicale ale lui ALAN WILDER erau de invidiat e dovedit poate si de faptul ca Robert Smith de la THE CURE l-a invitat pe WILDER sa se alature formatiei dupa ce a parasit DEPECHE MODE. Chiar daca acesta nu a onorat invitatia, el a ales sa continue investitia facuta in proiectul sau personal RECOIL, inceput in 1986 si pentru care produce si in momentul de fata, un proiect electronic si de avangarda longeviv in componenta caruia il gasim la carma pe WILDER si care entuziasmeaza, inspira si creeaza in continuare atmosfera. Cu 8 albume, 7 EP-uri si single-uri si numeroase aparitii pe diverse compilatii, RECOIL este o prezenta respectabila a scenei, are nopti dedicate in clubiri si remixuri si chiar si in 2011 vibe-ul pe care il produce este unul pozitiv si se mentine in topul tendintelor. Alan a inceput RECOIL ca o supapa pentru creativitatea sa si apoi a facut clar cu fiecare noua lansare ca detine intr-adevar creativitatea pe care i-o solicita proiectul. Highlight-urile RECOIL includ “Faith Healer” si “Bloodline” (de pe albumul “Bloodline”, 1992), “Incubus” si “Luscious Apparatus” (de pe albumul “Unsound Methods”, 1997), dar si “Want” si “Strange Hours” (de pe albumul “Liquid”, 1999). Recent, Alan Wilder a pornit intr-un turneu nord-american si european intitulat “A Strange Hour with Alan Wilder”, ca o serie de “Selected Events” care au avut loc intre matie si mai 2010, inainte ca “Selected” si “Want: the Architect Mixes” sa fie lansate (ambele in 2010), cea din urma fiind o colaborare cu un alt Artist al lunii de la VIVA MUSIC, Daniel Myer.
Cu Recoil, dar si cu munca pe care o depune pentru proiecte precum Nitzer Ebb sau Curve, Alan Wilder stie cum sa isi tina mintea ocupata. Daca adaugam perspectiva neconfirmata a reluarii colaborarii cu Depeche Mode, asupra careia s-a speculat dupa aparitia sa neasteptata pe scena alaturi de formatie pe 17 februarie 2010 la evenimentul pentru Teenage Cancer Trust la Royal Albert Hall, 15 ani dupa ce s-au despartit, acest lucru ar insemna o perspectiva total noua despre istoria creatiei lui Alan Wilder, atat cea pe care a contribuit-o pentru industria Depeche Mode dar si un raspuns la intrebarea pe care multi si-au adresat-o, si anume, cum ar fi fost DEPECHE MODE daca Alan nu ar fi plecat niciodata. Deloc intamplator, revenirea lui Alan pe scena cu Depeche Mode a insemnat prima prestatie live a piesei “Somebody” in 15 ani care sa respecte aranjamentul clasic, care il include pe WILDER la pian.
Daca WILDER se ocupa cu seriozitate de proiectul sau Recoil este si pentru ca acesta dovedeste o intelegere buna a conditiilor schimbatoare ale pietei de muzica, a capcanelor si beneficiilor ascunse ale acesteia, dar si a etapelor pe care artistii trebuie sa le parcurga pentru a putea sa se alinieze la distributia nemaiintalnita a muzicii lor – articolul pe care l-a produs pentru Side-Line.com in 2008 ramane in acest sens o piatra de hotar, o descriere-manifest in care vorbeste de „razboiul volumului” si despre raul pe care il reprezinta compresia digitala. Afirmand cu siguranta ca o cautare a formelor de reprezentare artistica nu are cum sa aiba de-a face cu primirea cu bratele deschise a noutatii pe care mp3-urile o aduc cu sine, ci, mai degraba, beneficiul ar consista in intoarcerea la forme artistice cu gust la care oamenii sa se poata raporta fara a recurge la actiunea mecanica a descarcarii, ALAN WILDER continua spunand ca intr-adevar, mp3-urile sunt instrumente de promovare minunate si ca participa activ la sporirea constiintei, dar nu inseamna nimic atunci cand vine vorba de surse sustenabile de venit din cauza calitatii lor, care educa urechea intr-un mod inselator si creeaza asteptari muzicale false. La doar cateva luni dupa ce RADIOHEAD faceau furori cu promovarea albumului lor gratuit (?) „In Rainbows”, ALAN WILDER evalua piata muzicala dintr-o perspectiva toleranta cu promovarea, dar si din cea a unei oboseli cronice creata de promovarea excesiva si din sabotarea total inestetica a calitatii de dragul productiei si distributiei de masa.
Alan Wilder e o prezenta seducatoare pe scena muzicala de azi. Un exemplu din ce in ce mai greu de gasit in ziua de azi, de artist care a fost activ in anii ’80 si este activ si in anii ’10 pastrandu-se la moda, WILDER e cineva care trebuie sa se afle pe lista de interese a oricui urmareste piata muzicala. Si chiar daca pariurile pentru revenirea sa la DEPECHE MODE nu favorizeaza o reuniune, ramane o certitudine pentru cei care ii urmaresc si admira cariera ca orice va pregati pe viitor va fi o experienta muzicala de calitate.
viva_music: Sopor Æternus & the Ensemble of Shadows - "Children of the Corn" (music video) http://t.co/dudWOuWT mai mult 15 hours 23 minutes ago
viva_music: Amphi Festival almost sold out! Report from the organizer in Ge/En: http://t.co/Nc1KGx7s mai mult 20 hours 47 minutes ago
